joi, 28 iulie 2011

Te iubesc.

Cu toţii spun că lumea Disney este cel mai fericit loc de pe pământ, dar asta doar pentru că ei nu s-au aflat niciodată în braţele tale. 

sâmbătă, 23 iulie 2011

Scrisoarea a III-a

Endymion,

       Am retrăit acea zi caldă de iarnă în fiecare vis ce mi-a pictat nopţile. Nu ştiu dacă sunt blestemată, ori poate e un semn tainic pe care însă nu-l pot descifra singură. Dar te văd întotdeauna în acel palton negru, lung, îmbrăcându-ţi pieptul puternic şi ascunzându-ţi conturul umerilor într-o revărsare sobră până deasupra genunchilor. Revăd acea bucată de pânză albă, ondulată cu linii frânte, închise, ce-ţi încălzea gâtul palid. Şi întotdeauna mă împăienjenesc în privirea ta pierdută, uşor melancolică... 
       Ochii tăi prăfuiţi, pictaţi parcă dintr-o puzderie de stele sfărâmate, încălziţi de frânturi de inteligenţă caldă, peste care lăsai să cadă leneş pleoape boltite şi mătăsoase, ca de visător. Obrajii fazi ca marmura, încondeiaţi cu acea lucire jucăuşă şi cu sprâncene arcuite, leonine. Gura de culoarea untului, răpusă într-un surâs absent, cu o urmă candidă ascunsă printre buzele întredeschise, lăsând să fie zăriţi dinţii cu strălucire sidefată de perlă. Şi firele uşoare de păr castaniu ce-ţi încadrau chipul, mângâindu-ţi fruntea într-o neglijenţă dulceagă. Toate acestea, pe fundalul unui Paris dezordonat, împânzit de graţia unui început de iarnă ce avea să schimbe două vieţi.
       Cât de multe îţi aminteşti din acea zi, Endymion? Ceea ce îmi amintesc eu... 
       Era portretul iubirii, am ştiut-o din prima clipă. Eram îndrăgostită. 
       Şi era tot ce conta. 

Cu dragoste, 
Lorelei.

Temători

În şoaptele tale m-am pierdut de ceva vreme. Te-aş asculta la nesfârşit cum tot vorbeşti, aşa, aiurea, doar pentru a te privi cum mişti uşor din buze. Lumina cade încet pe chipul tău şi îţi lucesc jucăuş ochii în adierea unei după-amiezi plăpânde. E ceva în privirea ta, o urmă de adoraţie, o pată de dragoste, poate doar o picătură de teamă. Ştiu, pentru prima oară, dragule, cât de sincer ai fost când nu te-am crezut. Ştiu că mă iubeşti. Ştiu că te iubesc. Dar ştiu că, totuşi, suntem înfricoşaţi de ideea de a ne iubi.

Câte îndoieli poate strânge un suflet în inimă, câte?
                                                                                                                                                      D.

vineri, 22 iulie 2011

Vals al iubirii



Şi este doar ceea ce mă aduce aici,
În acest vis dulce, sa-mi răsune 
În inimă, în gânduri, cum se simte
Palma mea peste a ta, degetele
Împletite, încrustate cu iubire
Şi-aceste acorduri cristaline răsunând
În surdină. Iar noi le ascultăm
Cu inimile, şi ne împresoară
Ne avântă într-o contopire spasmodică
Şi mi-e teamă de tine, de trupul tău
Căci tu aşa mă vezi , ca pe o muză
Cu privirea avântată în salt de-argint,
De pur sidef, cu buzele arcuite
Sub raze dulci de lună,-n noapte.
Dar sunt arcuită sub trupul tău, şi te iubesc.
O simt până-n adâncul sufletului,
Şi-aş vrea să mă dezlănţui, să îţi strig
Ce simt. Dar îmi e teamă.
Mă las purtată de paşii dragostei
Şi noi valsăm acum, în mijlocul
Acestei nopţi de-argint strălucitor
Iar ţie nu ţi-e teamă, tu eşti
Netemător în faţa iubirii mele
Şi totuşi, te iubesc, şi tu o ştii.
Dar buzele-mi sunt roşii,-nfometate
Şi nu mi-e frică doar să te sărut
În mijlocul acestui vals al iubirii.

În ochii tăi

În ochii tăi râde marea,
marea ce-o aştept de-atâta vreme
să-mi şoptească
"Te iubesc".
Dar i-ai luat-o înainte.


Şi am găsit soarele ascuns tot în ochii tăi...

Scrisoarea a II-a

Draga mea,

       Când am aflat scrisoarea ta pe patul cu baldachin, printre linii frânte de satin lucitor si de speranţă fragedă, inima mi-a tresărit în piept, creionând bucle graţioase, asemeni meandrelor cristaline, unduitoare. M-am aplecat cu un aer sfios asupra plicului alb, luminos, şi l-am desfăcut uşor, cu mâini tremurânde, savurând fiecare clipă de agonie a aşteptării. Când în sfârşit ţi-am citit vorbele, oh, atât de sincere şi de curate, purtându-ţi eterna inocenţă, m-am îndrăgostit, pentru a doua oară, de tine, purtând în suflet o himerică patimă.
       Lorelei, îţi sorb fiecare cuvânt aşternut cu cerneală roşie pe acel alb imaculat, analizez fiece buclă şi unduire a fiecărei slove, şi-ncerc să revăd contururile trupului tău de atunci, din Paris, când te-am zărit prima oară...
       Îţi aminteşti acea zi, şi toate zilele ce i-au urmat aceleia, Lorelei?
       Nerăbdarea aceasta nebună va creşte în mine, până ce-mi va poseda întreaga fiinţă, şi nu mă vei putea opri din a te adora când ne vom revedea, curând, în oraşul în care a început totul, unde inimile noastre au fost legate una de cealaltă printr-un firicel magic, argintiu, muiat în dragoste.
       Parisul ne aşteaptă. Iar eu, eu te aştept pe tine.

Cu dragoste,
suveranul iubirii tale.

joi, 21 iulie 2011

Scrisoarea I

Dragul meu, 

       Mi-am mânjit obrajii cu iubirea ta, şi ţi-am gustat din inimă. M-am pierdut, undeva, pe un tărâm nestrăbătut de nimeni, învelită în faldurile dragostei tale calde. 
       Şi nu am mai contenit să mă regăsesc nici până în această clipă.
       Ne vom revedea, curând, în oraşul unde s-a născut tot ce avem, Paris. Am să-ţi sărut palmele şi am să mă dezleg de tine pentru a mă împleti din nou de trupul tău.

Cu dragoste,
sclava iubirii tale.

Aripi crestate de iubire

Undeva, cândva, te voi regăsi.
Îţi voi săruta cu încredere aripile
Şi le voi surâde cerului şi păpădiilor
Că te-au adus la mine, din nou.

Mă voi îneca în privirea ta
Şi-ţi voi îngădui să te priveşti
În ochii mei negri, să vezi
Cât te vreau, cât te iubesc.

Ia-mă, înger cu aripi crestate de iubire, căci sunt a ta!

miercuri, 20 iulie 2011

Decor luciferic

       O bucată de paradis mi-a pictat iubirea în căutătura spiritului, străbătându-mi pieptul, încolăcindu-se peste claviculă, unduindu-se în bucle de fluture pe umerii-mi palizi. S-a revărsat în jos, pe spate, mângâindu-mi în valuri spumoase întregul contur al arcuităţii şi creionându-mi în sus linia de sidef a gâtului, încreţindu-se între buzele-mi trmurânde, roşii de nerăbdare, pentru a se lărgi peste obrajii albi, de marmură. A trasat conturul ochilor mari, negri. Apoi s-a înălţat într-un salt gingaş pe frunte, pentru a se avânta într-o coborâre mistuitoare, atingându-mă în neştire până la rotundul genunchilor, unde se despica în fire largi de lumină, gâdilându-mi în falduri armonioase călcâiele şi tălpile întinse. Şi a străbătut apoi acest traseu până ce mi-a împreunat degetele într-o îmbrăţişare a mâinilor noastre, căci tu, da, tu, erai bucata mea de paradis. Liniile acestui joc luciferic au fost trasate în argintiu cald pe trupul meu, cu arcuirea degetelor tale, arcuind întregul meu spirit, iar în fundal, un decor luciferic aştepta o contopire iminentă.

Ştiu că asta e iubire

Câte stele sunt pe cer?
Multe, prea multe...

Te iubesc, dragule. Enorm. Îmi pare rău, îmi cer iertare că mi-e atât de greu să îţi şoptesc aceste cuvinte ce-mi lucesc în minte. Şi mă îneacă dorul, mă lasă agăţată într-un amalgam de sentimente, prinsă ca într-o pânză de păianjen.