sâmbătă, 23 iulie 2011

Temători

În şoaptele tale m-am pierdut de ceva vreme. Te-aş asculta la nesfârşit cum tot vorbeşti, aşa, aiurea, doar pentru a te privi cum mişti uşor din buze. Lumina cade încet pe chipul tău şi îţi lucesc jucăuş ochii în adierea unei după-amiezi plăpânde. E ceva în privirea ta, o urmă de adoraţie, o pată de dragoste, poate doar o picătură de teamă. Ştiu, pentru prima oară, dragule, cât de sincer ai fost când nu te-am crezut. Ştiu că mă iubeşti. Ştiu că te iubesc. Dar ştiu că, totuşi, suntem înfricoşaţi de ideea de a ne iubi.

Câte îndoieli poate strânge un suflet în inimă, câte?
                                                                                                                                                      D.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu