vineri, 17 februarie 2012

Doar un parfum al vremurilor de demult


       Ohh, cat m-am zbatut sa ma-nfasor in clestarul inimii tale... Nu mai putem continua asa. Nu va mai fi niciodata la fel, stii bine. Alegerile noastre din trecut ne-au prafuit orice sansa de a mai apartine unul altuia. S-a sters fiecare urma lasata de talpile noastre prin timp. 
       Acum, suntem singuri... Nu ne mai vrem. Ne uram. Asa trebuie sa fie, astfel ar fi trebuit sa fie inca de la inceput...
       Regret fiecare particica din trecut... ne-ar fi fost mai bine fara asta. Am ramas, acum, cu un gust atat de amar...
       Regret ca m-am ascuns atata vreme in spatele unei cortine impenetrabile si ti-am citit soaptele de departe. N-ar fi trebuit sa las numele tau sa mi se intipareasca pe buze ca o soapta argintie... Amintirile mele se vor duce, daca ma voi chinui sa le ascund de mine insami. Sunt singurele ce ne-au ramas, insa esti si tu constient ca nu mai avem nevoie de ele, ca nu fac decat sa ne macine pe dinauntru.
       Acum, noi doi ar fi trebuit sa fim ceva, orice. Dar nu mai suntem nimic... nimic... nimic. Nu vom mai fi. E imposibil, stii asta.
       A ramas doar un parfum al vremurilor de demult pe pielea mea...

duminică, 5 februarie 2012

Februarie


       Ştii că nu ai cum să mă protejezi de tine. Da, ştii că nu pot înceta să te contrazic. Ştii că voi găsi întotdeauna o cale să îţi dovedesc că nu mă poţi ţine departe. Ştii că te minţi pe tine însuţi. Ştii că eşti orb în momentul ăsta, că nu vrei să mă vezi. 

Ştii că mă iubeşti.