Sunt o cutie cu lacrimi...

       Îmi sângerează inima sub luminile hipnotizante ale bradului de Crăciun.

       Am să mă pierd în astă dulce strălucire, şi am să licăr în sufletul tău un gust amărui, ca cel în care m-ai condamnat tu să mă-nec.

       Mi-e trupul zdrelit de ghimpii iubirii, şi lacrimi argintate plâng în mine.

Şi-aseară le-am vărsat pe toate, m-am golit de durere, am plâns.

Jurnalul unui rănit ce răneşte (3)

Fragment, 25 decembrie

       "Iat-o, Doamne, cum se îndepărtează de mine, acum, în Ajun de Crăciun, când -nu ştiu de ce, nu ştiu cum şi ce m-a apucat- o doresc mai mult decât orice, din nou, iarăşi...

       Ce s-a întâmplat cu mine, ce? De ce acum tot ce vreau este ca ea să fie a mea? Poate e doar un lucru trecător. 

       Sunt sigur că nu sunt îndrăgostit de ea... sunt sigur..."

Jurnalul unui rănit ce răneşte (2)

       Fragment, 2 decembrie 2011

       "Iată că s-a ivit si iarna. Ce trecute îmi par timpurile acelea în care o puneam să promită ca nu mă va răni niciodată, niciodată... şi uite că eu am rănit-o pe ea. Dar aşa e în viaţă. Trebuie să învăţăm să trecem mai departe. Mă întreb... ea o va face? Va reuşi să mă uite? Sper că da... 

       E tot ce aş vrea. Sunt sătul de toată această piesă de teatru în care simt că mă ţine prizonier. Atunci când spun că s-a terminat, consider totul terminat. De ce nu poate înţelege? Nu o mai vreau, şi dacă ar fi iarăşi a mea va fi în van, căci sentimentele mele sunt apuse, inexistente acum. N-aş face decât să mă chinui pe mine şi să-mi bat joc de ea. 

       Trebuie să o fac să realizeze că aşa este mai bine, să-i arăt că eu nu mai sunt al ei, şi poate nici nu am fost vreodată cu adevărat."