Am nevoie de un moment de tăcere, de o clipă în care să-mi pot trage răsuflarea după tot acest calvar ce mi s-a derulat dinaintea privirii atât de mult timp. Mă simt doar a cerului astăzi, n-am nevoie de nimeni, doar de aripile mele. Însă nu le pot găsi...
Şi îmi amintesc acum. S-au rupt în căderea mea. Ultima mea cădere a sfărâmat tot ce aveam în mine. Acum, mi-e frică să mai visez. Am uitat cum.
Am doar fluturii rămaşi. Sunt singurii care îmi povestesc cum e acolo, în înălţimi. S-au schimbat multe...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu