De ce m-am hrănit atâta timp cu iluzii deşarte?
Sunt doar un suflet pierdut într-un ocean de durere.
Ce să fac, cum să fac să nu mă înec?
Am să m-agăţ de valuri, am să caut căi de a ajunge la mal.
Mă simt albastră, cu ochi de pisică.
Am tors la picioarele tale de atâtea ori şi ai uitat de mine acum că m-am oprit.
Te rog, lasă-mă cuibărită la pieptul tău, adormită de bătăile dulci ale inimii tale...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu