Fragment, 2 decembrie 2011
"Iată că s-a ivit si iarna. Ce trecute îmi par timpurile acelea în care o puneam să promită ca nu mă va răni niciodată, niciodată... şi uite că eu am rănit-o pe ea. Dar aşa e în viaţă. Trebuie să învăţăm să trecem mai departe. Mă întreb... ea o va face? Va reuşi să mă uite? Sper că da...
E tot ce aş vrea. Sunt sătul de toată această piesă de teatru în care simt că mă ţine prizonier. Atunci când spun că s-a terminat, consider totul terminat. De ce nu poate înţelege? Nu o mai vreau, şi dacă ar fi iarăşi a mea va fi în van, căci sentimentele mele sunt apuse, inexistente acum. N-aş face decât să mă chinui pe mine şi să-mi bat joc de ea.
Trebuie să o fac să realizeze că aşa este mai bine, să-i arăt că eu nu mai sunt al ei, şi poate nici nu am fost vreodată cu adevărat."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu