sâmbătă, 17 septembrie 2011

Canada

       - Mi-e dor de-acasă, de Canada...
       - Atunci, spune, de ce te-ai întors aici?
       - Pentru că atunci când mă aflam acolo mi-era dor de tine. Aş vrea să vă pot avea pe amândouă. Să vă pun la un loc. Undeva unde să nu vă găsească nimeni. Să fiţi doar ale mele. Ale mele... ale mele... Să pot ţine Canada în palma făcută căuş. Şi să te pot strânge pe tine la piept, să te închid undeva în inima mea. Şi cheia s-o am doar eu... Ahh, Canada! Tresar la gândul unei Canade doar a mea... şi tu, doar a mea. Doar ale mele.
       - Mi-ar place să pot fi doar a ta... Dar ştiu că tu nu poţi fi doar al meu.
       - Nu pot?
       - Nu. Tu aparţii gândurilor tale naive. Aş vrea să fiu unul dintr-aceste gânduri, să-ţi umplu mintea, să te am doar pentru mine...
       - Dar tu îmi umpli totdeauna mintea. Şi inima.
       - Oare...? Şi Canada îţi inundă sufletul.
       - Cerbii... Îmi lipsesc atât de mult! Dar dacă ar fi s-aleg între tine şi Canada, te-aş alege pe tine. De-asta mă aflu aici.
       - Ştiu. Şi totuşi, trebuie să te împart cu ea. Nu eşti doar al meu... nu eşti.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu