miercuri, 20 iulie 2011

Decor luciferic

       O bucată de paradis mi-a pictat iubirea în căutătura spiritului, străbătându-mi pieptul, încolăcindu-se peste claviculă, unduindu-se în bucle de fluture pe umerii-mi palizi. S-a revărsat în jos, pe spate, mângâindu-mi în valuri spumoase întregul contur al arcuităţii şi creionându-mi în sus linia de sidef a gâtului, încreţindu-se între buzele-mi trmurânde, roşii de nerăbdare, pentru a se lărgi peste obrajii albi, de marmură. A trasat conturul ochilor mari, negri. Apoi s-a înălţat într-un salt gingaş pe frunte, pentru a se avânta într-o coborâre mistuitoare, atingându-mă în neştire până la rotundul genunchilor, unde se despica în fire largi de lumină, gâdilându-mi în falduri armonioase călcâiele şi tălpile întinse. Şi a străbătut apoi acest traseu până ce mi-a împreunat degetele într-o îmbrăţişare a mâinilor noastre, căci tu, da, tu, erai bucata mea de paradis. Liniile acestui joc luciferic au fost trasate în argintiu cald pe trupul meu, cu arcuirea degetelor tale, arcuind întregul meu spirit, iar în fundal, un decor luciferic aştepta o contopire iminentă.

2 comentarii:

  1. nu m-aș fi gândit vreodată că mintea ta policromă de conopidă va scrie vreodată cu atâta nebunie despre dragoste, fără a se gândi, presupun, la trecut. - presupun-.

    RăspundețiȘtergere
  2. cred că mintea mea policromă devine uşor-uşor monocromă, pentru că nu mai am împăienjenit în cap trecutul - m-am eliberat, în sfârşit, de el.

    RăspundețiȘtergere